marți, septembrie 12, 2006

The Chemical Wedding


"Pe cine sa pup mai intai?"

Adi rade. Ii sta bine in costum, cu toata coama de par auriu ravasita pe spate. E ca o intrunire de pianisti in fata la Biserica Rusa. Baieti pana in 25 de ani, cu pletele in vant, la cravata pasesc agale, usor stanjeniti de rigiditatea costumelor negre, catre intrarea in biserica. In curte eu fumez, in fusta si pantofi cu toc, cu genunchii tremurandu-mi de durere si de la tensiunea neobisnuita a cuielor infipte in talpa. Nu am fost programata pentru asta, ma gandesc. Poseta atarna nefiresc pe un umar- e prima oara cand port poseta, nici macar la interviurile pentru joburi nu am purtat asa ceva. E mica si neagra si ma infricoaseaza gandul ca as putea-o pierde. Acte, bani, cheile de la masina si de la casa... ah ce bine stateau toate in ruscac...

"Deci pe cine pup?"

"Pe soacra mare mai intai!" imi raspunde o voce binecunoscuta. Ma intorc si o vad pe mama lui Ovidiu, radiind de fericire intr-o bluza portocalie. Si o pup, pentru ca merita, pentru ca a facut un baiat demential care, iata, dupa ce s-a chinuit ca jesus vreo 3 ani si ceva- isi pune tinicheaua pe deget.

Urmatorul la pupat e mirele, Ovidiu, in blugi bej, cu bocanci in picioare si un sacou verzui. Barba nerasa, parul pe umeri. Mirele. Viitorul sotz. De fapt sotz de-a binelea, pentru ca vineri au fost la starea civila. Si il pup pe tembel pe amandoi obrajii, pentru noptile interminabile de montaj, cu metale si semintze de bostan si barfa ieftina despre diverse gagici.

Apoi Diana . Mireasa. Superba mireasa la cei 18 ani ai ei. Ma gandesc la ghiocei si alte flori asemanatoare, asa cum o vad imbracata in alb.

"Mai, ei sa fie fericiti" ii spun lui Adi, stingandu-mi tigara.

"E o prostie, iti imaginezi nu? Astia divorteaza in doi ani. Bai, Diana abia si-a facut buletin ce dumnezeu..."

Ridic din umeri si intru in biserica. Ce conteaza ce e LOGIC? Asa cum ii vad ca se tin de manutza, emotionati in fata celor 4 popi care trancanesc inepuizabil, mie imi par de nedespartit. Si mai sunt si foarte haiosi amandoi. Plus ca Ovidiu asta si-a dorit de cand l-am cunoscut eu, din primul an de facultate. Ce-a trecut vremea... Ma simt ca o baba meditand la tinerete, in timp ce ma legan de pe un picior pe altul, blestemand neinspirata alegere de a purta pantofi cu toc.

*

Mario Plaza. Asa se cheama? Hotel superb burdusit de nunti. Ne strecuram in sala, rasufland usurati la vederea instrumentelor cu inscriptia Legacy. Tobele, chitarile, sirurile de marshalluri. Ovidiu si-a facut damblaua si a venit cu toti watzii dupa el.

Infulec multumita ascultand primele piese. Mirele presteaza bine, e in forma cu vocea, comentez in gand. Ah, gherle peste gherle, dar chiar conteaza cand toata lumea se simte bine? Socrul mare rupe tobele-n doua ca intotdeauna. Chelnerii privesc infricosati spre nuntasii ce se desfasoara pe scena improvizata, cautand servetele sa si le indese in urechi. Dementza curata. Nu am prea fost eu la nunti dar aici imi place. Nunta de roackeri pe bune.

Ovidiu ii dedica "You Shook Me All Night Long" si alte ac/dc-uri Dianei. Parintii miresei cred ca turbeaza pe sub mese, dar noi ne distram copios. Si se ajunge la momentul cheie- duetul ovidiu + taica-su la "Proud Mary". Omul rupe tobele si mai si, si in plus zbiara in microfon. Ma emotionez- pentru ca au voce amandoi, voce buna (de la taica-su chiar nu ma asteptam- si mi-as dori si eu un moment din asta cu taica-miu. Cred ca oricine si-ar dori sa aiba un tata tobar impreuna cu care sa isi faca o trupa de heavy metal, si care pe deasupra sa mai stie si sa cante).

Si pentru ca nunta fara bocitoare nu exista, mi-am asumat eu ingratul rol. Cand tatal lui Ovidiu a cantat "Yesterday". Pentru ca oarecum stiam ce urmeaza. Sugrumat de emotie, la final comenteaza "Am mai cantat o singura data piesa asta- acum 25 de ani. Tot la o nunta. La nunta mea."

Imi dau lacrimile ca la copiii aia mici. Adi rade de mine pe infundate.

"Parca te vad, la nunta ta o sa fiti si tu si maica-ta facute varza"

Eh da , probabil ca da. Momentul e prea indepartat pentru a-l vizualiza. Dar recunosc, m-am bucurat pentru Ovidiu. Si pentru Diana. Si pe undeva, intr-un mod prietenos si iubitor, i-am invidiat. Si mi-am dorit sa fiu si eu, at least once in a lifetime, la fel de fericita ca ei in acea noapte de duminica.